joi, 26 ianuarie 2012

Suntem...

Lumea lui MOMO este in egala un studio de arta, dans, teatru, miscare, poveste si un spatiu liber de creatie, imaginatie si explorare personala. Nu.Nu este un loc doar pentru copii. In egala masura se adreseaza si adultilor. Poti spune ca suntem si ceainarie pentru ca aici, pe langa zambetul si caldura casei noastre te intampinam intotdeauna cu un ceai cald si un brat de mere proaspete. Si odata cu ele curg si intamplarile.



Lumea lui MOMO este un loc unde iti poti aduce visele mici si mari sa le transformi in realitate. Credem in comunitate, in crearea unei conversatii in jurul creativitatii si vietii vesele. In Lumea lui MOMO ai sansa sa explorezi de la pictura, ceramica, dans, meditatie si relaxare, design interior si vestimentar, teatru & muzica, delicii culinare pana la fotografie si arta jurnalului. 


Ti-ar placea sa ni te alaturi? Fa-ne o vizita in zilele urmatoare si hai sa povestim mai pe-ndelete. Cu siguranta, ca-n noianul nostru de idei vom gasi ceva croit pe masura ta. Suna-ne, scrie-ne sau vino pur si simplu.

marți, 24 ianuarie 2012

Scrisoare de la Adela EDU

Povestea mea incepe in anul 1985, pe 18 martie. Am avut o copilarie destul de dificila din cauza unor probleme de sanatate care m-au tinut imobilizata un timp, fapt care m-a obligat cumva sa dezvolt compensari in alte zone- am invatat multe poezii si am inceput sa desenez foarte mult. Cand desenam ma simteam de parca as fi plecat intr-o calatorie surprinzatoare si minunata, de fiecare data, sentiment pe care il traiesc si azi cand pictez, construiesc obiecte sau desenez. Am mers la liceul de arta din Brasov incepand din clasa a V-a, am terminat in 2004. In clasa a IX-a a trebuit sa optam pentru una dintre disciplinele de specialitate, pe langa cele de baza- desen, pictura, sculptura. Eu am optat pentru ceramica si nu regret - a fost o experienta senzationala. Profesorul este un om minunat, care investea cu o dimensiune poetica fiecare tema pe care ne-o dadea. Nu am facut ceramica in sensul cel mai comun, adica vase sau alte instrumente utilitare, ci, invatand tehnici specifice, construiam idei si povesti. In ultimul an de liceu m-am pregatit pentru facultate, veneam saptamanal la Bucuresti si stateam tot weekend-ul. Am dat la pictura si am intrat, am facut 6 ani (licenta si master) la aceiasi profesori- Alexandru Chira si George Moscal. A fost extraordinar si datorita acestei experiente am inteles ca pot exista infinite motive personale pentru care cineva ajunge sa-si manifeste creativitatea. Pentru mine este, mai mult decat un act de comunicare, unul de auto-cunoastere si cred ca exista putine trairi atat de frumoase ca cea pe care o ai atunci cand privesti un obiect facut de tine, care iti poate povesti despre tine lucruri complet noi, pe care altfel nu le-ai fi aflat niciodata. Timp de trei ani (in timpul masterului si un an dupa, pana anul acesta) am lucrat la Universitatea de Arte ca asistenta a profesorului Alexandru Chira. As putea spune multe despre aceasta experienta, in putine cuvinte a fost o spectaculoasa redescoperire a oamenilor din jurul meu si a propriei persoane. A fost un demers fundamentat pe prietenie si pe invatare reciproca, pe unicitatea personalitatii fiecaruia (profesorul meu spunea ca fiecare student este o clasa) si pe increderea in capacitatea fiecaruia de a se dezvolta si de a parcurge cu bucurie drumul acestei evolutii. In timpul acesta am facut si ambele module pedagogice, unde, la fel, am avut noroc de o profesoara exceptionala, care ne-a invatat in primul rand ca pe copii nu trebuie sa ii inveti CUM sa deseneze, in sensul de a-i transforma in niste robotei care sa imite ceea ce faci tu, ci sa-i ajuti sa isi descopere fiecare propria maniera, propria cale.. In anul III de facultate am avut prima expozitie personala. Ultima pana acum si a treia a fost in iunie anul acesta. Despre lucrarile mele: poate par pesimiste, dar ele sunt pentru mine o exorcizare, o maniera de a-mi exterioriza si infrunta fricile. Revenind la jobul de la facultate, acesta s-a incheiat odata cu plecarea dintre noi a profesorului meu... Din septembrie lucrez la Asociatia pentru Promovarea Artelor Contemporane, am deschis centrul cultural Independent 84 si incerc sa fac lucruri frumoase :) http://www.facebook.com/pages/Independent-84/258341390891164 Din octombrie incerc sa fac un doctorat in arte vizuale. Cam asta este, pe scurt... Un an nou cu adevarat fericit! Cu drag, Adela

PS. Va astept cu mare bucurie la noile mele Ateliere de arta de la Lumea lui MOMO..ceramica, pictura, pictura pe obiect tridimensional, colaj...

joi, 19 ianuarie 2012

O reteta plina de zambete si energie

Crema de spanac proaspat pe felii crocante de paine de secara!


Intre 2 ateliere si o raceala caci deh, cum ii spuneam deunazi unei prietene, m-am lasat sedusa de o raceala de An Nou :-) . S-a lasat cu o stare febrila, dar doar cat sa ma bucur de savoarea unui ceai de echinaceea si macese cu multaa lamaie si de cateva ore de somn in plus. Si cum lipsa de energie a venit odata cu lipsa apetitului alimentar, abia ieri seara m-am urnit intr-un final la pregatirea unei cine. Era timpul, dupa culoarea neprietenoasa a fetei mele. Am ales culoarea verde Pur si simplu.. Si abia intr-un tarziu mi-am dat seama ca nu a fost intamplator. Caci astazi la o zi dupa, am intrat pe un site drag mie sa citesc semnificatiile acestei culori: liniste, buna dispozitie, relaxare, meditatie, echilibru, contemplare, abundenta de asociatiii mentale de idei, fantezie,  faciliteaza deconectarea nervoasa, senzatie de departere in spatiu. Iar una dintre indicatiile terapeutice era Gripa..ma rog, la mine nu a fost chiar atat de grav, dar pe acolo  :-))


Buun! La indemana mi-a fost spanacul proaspat. Il cumpar saptamanal de la un producator de incredere, asa ca nu imi lipseste din camara. Cam 300 gr. Am ales frunzele. Le-am combinat cu 50 gr seminte de pin, 50 gr samburi dovleac, 50 gr caju - toate hidratate, 2-3 catei usturoi, busuioc proaspat, 1 lingurita ulei de masline, sare de mare neiodata, 2 lingurite suc proaspat de rodie (pentru aroma si gustul dulceag) 1/2 zeama lime. Toate rasturnate in mixerul de viteza si a iesit asa...mi-a mers la suflet cu painica de secara. 


P.S. Data viitoare voi adauga si niste rosii uscate la soare tinute in ulei de masline; iar o combinatie hmm, la fel de buna ar putea fi cu avocado.


PS. Daca nu ati apucat sa cititi, spanacul crud este sfidator de sanatos prin prisma vitaminelor A,E,B1,C si K, fierului, calciului, potasiului, acidului folic..si fibrelor alimentare. Insa doar crud, odata fiert...s-a cam dus aportul hranitor.

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Iubiti fara a astepta sa fiti iubiti

text apartinand lui O.M.Aivanhov
Invăţati să iubiti fără să aşteptati să fiti iubiti, pentru că atunci, sunteţi liberi şi puteţi face multe cu această libertate. Din nefericire oamenii nu ţin deloc la libertate, ei nu o caută; din contră, ei caută să se înlănţuie, libertatea îi apasă, îi necăjeşte, nu ştiu ce să facă cu ea. În timp ce cu constrângerea, loviturile chiar, acolo cel puţin există de ce să te ocupi… Da, suferind, plângând… Numai marii Maeştri au rezolvat problema: ei nu se preocupă să ştie dacă sunt iubiţi sau nu, ei fac ca şi soarele care trimite fără încetare dragostea sa tuturor creaturilor. Pe aceştia nu-i interesează să ştie pe cine va cădea această dragoste – pe nimeni sau pe toată lumea. Ceea ce-i interesează, este că această energie divină trece prin intermediul lor şi că se simt dilataţi, fermecaţi, inspiraţi, şi numai aceasta contează. Desigur, dragostea pe care o avem pentru o fiinţă produce tot timpul asupra lui anumite efecte benefice în regiunile subtile, şi a o iubi este deci un fel de a o ajuta. Dar pe de altă parte, e preferabil să nu consacri prea mult timp şi prea multe energii cuiva care nu merită. Singurul lucru important este de a iubi, şi dacă nu pe acel bărbat sau acea femeie, atunci alte persoane, lumea întreagă, pentru că sursa continuă să curgă. Spre cine curge ea, nu e important; ea nu trebuie să se oprească din curgere, asta e tot, dacă nu, nouă înşine ne facem rău: nu mai suntem inspiraţi, avem aripile tăiate. Pentru a iubi din nou nu trebuie să aşteptăm de a cădea asupra unei alte mutriţe atrăgătoare, dacă nu, aceasta este începutul sfârşitului!

Adevărata dragoste este o stare de conştiinţă. Atracţia e un fenomen care nu se poate produce relativ la toate creaturile, pentru că e o chestiune de lungime de undă, de vibraţii, de fluide, ea depinde de elemente pur fizice. Sentimentul este deja superior atracţiei, pentru că poate fi inspirat de factori de ordin moral, intelectual, spiritual. Dar sentimentul este de asemenea variabil: o zi iubim, următoarea zi nu mai iubim. În timp ce dragostea trăită ca o stare de conştiinţă este deasupra circumstanţelor şi persoanelor. Este starea unei fiinţe care s-a purificat într-atât, care şi-a dezvoltat într-atât voinţa că a reuşit să se ridice până la regiunile sublime ale dragostei divine, şi atunci orice ar face, mănâncă, se plimbă, munceşte, se întâlneşte cu alţi oameni, simte această dragoste în el şi dispune de ea pentru a ajuta toate creaturile. Pentru a ajunge la aceată stare de conştiinţă trebuie să învăţaţi să vă stăpâniţi, pentru ca nimic să nu se poate face în afara deciziei voastre, voinţei voastre. Da, doi oameni trebuie să se iubească, să fie împreună, să nu se despartă, dar trebuie să-şi lărgească concepţia despre dragoste. Astfel soţii şi soţiile vor învăţa să trăiască bucurii mai subtile. Dragostea va rămâne o problemă etern pusă umanităţii. Singura variaţie va rămâne în felul de a o înţelege şi de a o manifesta. Dragostea e o energie, un fluid, o chintesenţă care există peste tot în univers: în oceane, în râuri, pe munţi, roci, iarbă, flori, arbori, pământ, şi mai ales în soare. 

Dragostea este o energie cosmică de o abundenţă şi de o diversitate nemaivăzută. Dumnezeu, care e atât de generos, nu a decis niciodată ca oamenii să nu o poată găsi decât în anumite locuri ale corpului bărbatului sau femeii. Altfel ar fi fost o avariţie din partea lui. Dumnezeu este şi mai generos, şi mai larg, El a distribuit dragostea în toată natura. Ignoranţii, care o caută numai în bărbaţi şi femei nu o găsesc tot timpul, în timp ce Iniţiaţii, care o caută în spaţiu, o găsesc întotdeauna. Dar de milioane de ani oamenii s-au obişnuit să considere lucrurile altfel, şi nu par să creadă că e posibil de a trăi şi de a iubi fără să ai înfipte rădăcinile în sol. Eu ştiu că problema dragostei şi sexualităţii trebuie rezolvată de fiecare după natura sa. Deci, pe cei care au posibilităţi de a se perfecţiona trebuie să-i ajut, să le dau metode, dacă nu, ei se vor rătăci şi e păcat. Câţi oameni am văzut căutând ceva fără a şti ei înşişi ce caută, şi cum nimeni nu era capabil să-i lumineze, ei sfârşeau prin a se rătăci.

Oamenii din epoca noastră sunt din ce în ce mai indignaţi împotriva unor anumite manifestaţii de violenţă şi de cruzime care erau considerate normale acum câteva secole; acum sunt declarate nedemne de om. Atunci, de ce să nu existe şi o evoluţie în domeniul dragostei? Albinele culeg nectarul şi polenul florilor din care ele prepară o hrană delectabilă, mierea. Simbolic, această muncă este cea a Iniţiaţilor sau a discipolilor avansaţi care iau de la fiinţele umane pe care le frecventează elementele cele mai pure, mai subtile pentru a face o miere care va hrăni îngerii. La fel cum albina nu mănâncă flori, Iniţiatul, în loc să mănânce oameni, cum fac majoritatea oamenilor, nu ia de la ei decât ce este mai spiritual. Graţie cunoştinţelor sale alchimice, el prepară în inima sa, în sufletul său, o chintesenţă, o hrană, un parfum delicios pe care îngerii vin să le culeagă. Iată ce reprezintă albina: un Iniţiat. În fiecare suflet uman, chiar şi în cele criminale, Iniţiatul găseşte elemente divine, şi din toate aceste chintesenţe produce mierea spirituală. O fiinţă care ştie să transforme, să sublimeze, să ilumineze totul, prepară mierea. E o albină, stupul e în el, el face mierea din elementele cele mai pure, cele mai subtile care se degajă din el: emanaţiile sale.

Toate fiinţele umane sunt chemate să extragă această chintesenţă pentru a o transforma în interiorul lor. Trebuie să înveţe să o facă, şi pentru aceasta trebuie să lucreze cu intelectul, inima şi voinţa, pentru că cu aceste trei elemente putem realiza orice în alambicul interior. Iată adevărata alchimie. Marii Iniţiaţi, care sunt adevăraţi alchimişti, nu învăţau decât aceasta: cum să devii ca o albină, cum să extragi ceea ceea ce e mai bun din tot ce se găseşte în natură şi mai ales în fiinţele umane; ei îi privesc, ei le vorbesc, fiecare fiinţă umană este o floare pentru ei. Da, e minunat, şi această filozofie este scrisă în natură. Acolo au descoperit-o Iniţiaţii. 

joi, 12 ianuarie 2012

Teatru de Sufragerie

ACASA, de Stefan Caraman
cu Ruxandra Coman, regia Razvan Ropotan
Sambata 21.01.2012, ora 20.30 


Vii în Lumea lui Momo, la noi acasă, la tine acasă, te descalţi, iei un loc pe perna, bei un ceai cald cu ghimbir si scortisoara. Şi te trezeşti că cineva îţi vorbeşte. Chiar ţie. O experienţă unică, intimă, personală. Este un transfer de emoţie ca într-o atingere. Iar tu faci parte din spectacol. Esti acolo, pentru ca vrei sa fi aici. Este o poveste despre noi toţi. Într-un loc mic pentru că e loc de explorat în adâncime. Aşa că lasă-te purtat de poveste. Deja îi aparţii. Sau ea îţi aparţine ţie? 


Teatru de Sufragerie - un proiect al nostru. Sâmbăta în Lumea lui Momo.
Spectacol recomandat adultilor! Intrare 25 lei de persoana.
Rezervarile se fac in limita a 20 de locuri disponibile, la email lumealuimomo@gmail.com sau tel 0723.565.113 pana in ziua spectacolului.