Povestea mea incepe in anul 1985, pe 18 martie. Am avut o copilarie destul de dificila din cauza unor probleme de sanatate care m-au tinut imobilizata un timp, fapt care m-a obligat cumva sa dezvolt compensari in alte zone- am invatat multe poezii si am inceput sa desenez foarte mult. Cand desenam ma simteam de parca as fi plecat intr-o calatorie surprinzatoare si minunata, de fiecare data, sentiment pe care il traiesc si azi cand pictez, construiesc obiecte sau desenez. Am mers la liceul de arta din Brasov incepand din clasa a V-a, am terminat in 2004. In clasa a IX-a a trebuit sa optam pentru una dintre disciplinele de specialitate, pe langa cele de baza- desen, pictura, sculptura. Eu am optat pentru ceramica si nu regret - a fost o experienta senzationala. Profesorul este un om minunat, care investea cu o dimensiune poetica fiecare tema pe care ne-o dadea. Nu am facut ceramica in sensul cel mai comun, adica vase sau alte instrumente utilitare, ci, invatand tehnici specifice, construiam idei si povesti. In ultimul an de liceu m-am pregatit pentru facultate, veneam saptamanal la Bucuresti si stateam tot weekend-ul. Am dat la pictura si am intrat, am facut 6 ani (licenta si master) la aceiasi profesori- Alexandru Chira si George Moscal. A fost extraordinar si datorita acestei experiente am inteles ca pot exista infinite motive personale pentru care cineva ajunge sa-si manifeste creativitatea. Pentru mine este, mai mult decat un act de comunicare, unul de auto-cunoastere si cred ca exista putine trairi atat de frumoase ca cea pe care o ai atunci cand privesti un obiect facut de tine, care iti poate povesti despre tine lucruri complet noi, pe care altfel nu le-ai fi aflat niciodata. Timp de trei ani (in timpul masterului si un an dupa, pana anul acesta) am lucrat la Universitatea de Arte ca asistenta a profesorului Alexandru Chira. As putea spune multe despre aceasta experienta, in putine cuvinte a fost o spectaculoasa redescoperire a oamenilor din jurul meu si a propriei persoane. A fost un demers fundamentat pe prietenie si pe invatare reciproca, pe unicitatea personalitatii fiecaruia (profesorul meu spunea ca fiecare student este o clasa) si pe increderea in capacitatea fiecaruia de a se dezvolta si de a parcurge cu bucurie drumul acestei evolutii. In timpul acesta am facut si ambele module pedagogice, unde, la fel, am avut noroc de o profesoara exceptionala, care ne-a invatat in primul rand ca pe copii nu trebuie sa ii inveti CUM sa deseneze, in sensul de a-i transforma in niste robotei care sa imite ceea ce faci tu, ci sa-i ajuti sa isi descopere fiecare propria maniera, propria cale.. In anul III de facultate am avut prima expozitie personala. Ultima pana acum si a treia a fost in iunie anul acesta. Despre lucrarile mele: poate par pesimiste, dar ele sunt pentru mine o exorcizare, o maniera de a-mi exterioriza si infrunta fricile. Revenind la jobul de la facultate, acesta s-a incheiat odata cu plecarea dintre noi a profesorului meu... Din septembrie lucrez la Asociatia pentru Promovarea Artelor Contemporane, am deschis centrul cultural Independent 84 si incerc sa fac lucruri frumoase :) http://www.facebook.com/pages/Independent-84/258341390891164 Din octombrie incerc sa fac un doctorat in arte vizuale. Cam asta este, pe scurt... Un an nou cu adevarat fericit! Cu drag, Adela
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu