De dupa Nocrich

de Doina Pop

Am plecat in tabara ca insotitor, ajutor, supraveghetor sau asa ceva, cu un job description nu foarte clar si nici prea convinsa ca intre atatia parinti si copii imi voi gasi folosul . Ca atare am facut rost de doi copii , nepotul meu , Petre -10 ani si Toma - 9 ani pe care sora-mea si prietena mea, Anca , mi i-au incredintat. Asa ca am fost si eu un fel de mama pentru 4,5 zile ceea ce mi s-a parut funny si usor, mai cu seama ca nu am avut de-a face cu lectii, guturaie, cumparat de rechizite, stat prea mult pe net si mofturi la mancare , acestea fiind unele dintre problemele cu care imi inchipui eu ca se confrunta mamele cu norma intreaga . 

Daca ma iau dupa faptul ca baietii mei au vorbit tot drumul de intoarcere despre cercetasi , nu si-au scos cravatele de la gat nici cand se bagau in sacul de dormit , s-au despartit salutandu-se cercetaseste , cum i-a invatat Alexandra si au cerut parintilor inscriere in urmatoarea tabara , inclin sa cred ca au fost multumiti . Nu o sa dau din casa spunand de care fata le-a placut cel mai mult ( culmea ! amandurora de aceeasi ) si nici ca am mancat de doua ori pe ascuns inghetata cumparata de la cooperativa din sat ca sa nu le facem pofta copiilor mici cu amigdale sensibile ...

Nu stiu altii cum sunt dar eu m-am simtit minunat . Am stat intr-un palat de cort cu niste super colocatari - Andreea, Radu, Maya si Calin , pe care i-as schimba oricand cu vecinii mei reali. De fapt mi-am dat seama ca toti oamenii care au participat mi-ar fi placut sa fie vecinii mei doar pentru faptul ca au ales acest mod neconventional de a ne petrece cateva zile impreuna. Ma uit pe poze si vad cat de frumos si liber se joaca copiii. Se catara, se tavalesc si se alearga prin iarba , merele padurete sunt ghiulele de asediat cazemata facuta din lemne pentru foc, corturile sunt derdelusuri sau locuri pentru v-ati ascunselea, sertarele unui vechi dulap ajung vagoane de tren iar labradorul din curte a facut aporturi cat pentru inca o viata. 

E ceva sa dai un sejur all-inclusive ( nu ca ar fi ceva rau) pe cort, closet la curte, rand la dus, gatit afara si incalzire la foc de tabara, bonus roua naturala , nu din aspersoare, clampanit de berze si ciripeli matinale in loc de desteptator, mirosul curat de camp cu sunatoare si coada soricelului , pe care unii il cunosc doar din pungile cu detergent de rufe. Felicitari parinti ! Regretul meu s-a indreptat numai catre soarta acestor sate sasesti, atat de speciale si unice, din podisul Hartibaciului prin care am trecut, a caror revigorare se petrece cu greu sau deloc . Poate mai vine vreun printz sa le salveze , dar macar sa ne salveze si pe noi de nepasare.