Arta de a asculta

Când îţi cer să mă asculţi
Iar tu începi să-mi dai sfaturi
Tu nu faci ceea ce eu îţi cer.


Când îţi cer să mă asculţi
Iar tu începi să-mi spui de ce n-ar trebui să simt asta,
Tu îmi zdruncini sentimentele.


Când îţi cer să mă asculţi
Iar tu simţi că trebuie să faci ceva pentru a-mi rezolva problema,
Mă faci să mă simt străin de mine însumi.


Ascultă-mă!


Tot ceea ce îţi cer este ca tu să mă asculţi
Şi nu să vorbeşti, sau să faci ceva;
Îţi cer doar să mă asculţi.


Pot să mă descurc de unul singur;
Nu sunt neputincios
Sunt, poate, descurajat sau ezitant pentru moment,
Însă, în niciun caz neputincios.


Când tu faci ceva pentru mine
Ceva ce eu pot, sau am nevoie să fac de unul singur,
Tu contribui la frica mea, tu-mi accentuezi şi mai mult slăbiciunea.


Când tu accepţi ca pe un simplu fapt
Că simt ceea ce simt, indiferent care este raţiunea din spate
Eu pot să mă opresc
Şi pot începe să înţeleg
Ceea ce este, de fapt, dincolo de sentimentele acestea iraţionale.


Când totul este clar, răspunsurile devin evidente
Iar sfaturile nu sunt de niciun ajutor
Sentimentele iraţionale devin inteligibile
Doar atunci când înţelegem cee ce este în spatele lor.


Poate că de aceea rugăciunile funcţionează
uneori pentru anumite
Fiindcă D-zeu este mut
El sau Ea nu dă sfaturi
După cum El sa Ea nu încearcă să aranjeze lucrurile.


Ei ascultă pur şi simplu
Şi te lasă să-ţi rezolv problema de unul singur.


Şi-atunci te rog,
ascultă-mă şi aude-mă!


Şi dacă totuşi vrei să vorbeşti,
Aşteaptă doar o clipă.


Şi te voi asculta.
(text indian anonim)