de Roxana Anghel
Saptamana trecuta viata m-a orientat catre Atelierul pentru Parinti - “Parent's Masterclass” al Uraniei Cremene care a avut loc la Lumea lui MOMO. Am luat astfel parte la primul tur oficial al “Magaziei de Unelte a Parintilor”. Zic “viata m-a orientat” pentru ca eu cred ca lucrurile se intampla cu un rost. Mai avusesem discutii cu Urania si inainte de curs, eu fiind interesata de cativa ani buni de autocunoastere si dezvoltare personala si de implinirea potentialului uman caci intuitia imi tot soptea ca viata inseamna mai mult, si ca pot face mult mai mult decat mi-am imaginat. Surpriza cea mai mare a fost sa realizez ca acel “mai mult” nu inseamna material si cantitativ cum credeam; “mai mult” am invatat sa traiesc mai frumos decat stiam, sa tin cont de oamenii din jurul meu si nu in ultimul rand, sa tin cont si de mine. Fara sa stiu prea multe de la inceput, am avut suficiente semne de intrebare, gandindu-ma ca poate e una dintre orientarile care trateaza copilul ca pe o plastilina ce poate fi modelata dupa chipul si asemanarea parintilor, o abordare la care eu nu ader. M-am bucurat sa aflu ca nu e asa si ca “Magazia de Unelte a Parintilor” prezinta o abordare diferita de ceea ce stiam eu.
Saptamana trecuta viata m-a orientat catre Atelierul pentru Parinti - “Parent's Masterclass” al Uraniei Cremene care a avut loc la Lumea lui MOMO. Am luat astfel parte la primul tur oficial al “Magaziei de Unelte a Parintilor”. Zic “viata m-a orientat” pentru ca eu cred ca lucrurile se intampla cu un rost. Mai avusesem discutii cu Urania si inainte de curs, eu fiind interesata de cativa ani buni de autocunoastere si dezvoltare personala si de implinirea potentialului uman caci intuitia imi tot soptea ca viata inseamna mai mult, si ca pot face mult mai mult decat mi-am imaginat. Surpriza cea mai mare a fost sa realizez ca acel “mai mult” nu inseamna material si cantitativ cum credeam; “mai mult” am invatat sa traiesc mai frumos decat stiam, sa tin cont de oamenii din jurul meu si nu in ultimul rand, sa tin cont si de mine. Fara sa stiu prea multe de la inceput, am avut suficiente semne de intrebare, gandindu-ma ca poate e una dintre orientarile care trateaza copilul ca pe o plastilina ce poate fi modelata dupa chipul si asemanarea parintilor, o abordare la care eu nu ader. M-am bucurat sa aflu ca nu e asa si ca “Magazia de Unelte a Parintilor” prezinta o abordare diferita de ceea ce stiam eu.
Oferiti copiilor ce au nevoie, iubitii necondionat si nu-i asociati cu comportamentul si greselile lor, tratatii in mod egal. Ascultatii cu adevarat, renuntati la autoritate si deveniti parinti echilibrati, hraniti stima de sine a copiilor vostrii si indrumatii sa devina din ce in ce mai independenti pe masura ce cresc. Ajutatii sa-si foloseasca resursele interioare unice de care dispun!
Acestea sunt o parte dintre mesajele foarte puternice pe care le-am dezbatut si analizat indeaproape la curs si am fost surprinsa si incantata sa le parcurg. Bine, bine.. si CUM sa fac asta? Pai raspunsul din punctul meu de vedere, se afla in Magazia de Unelte. Daca sunteti parinti care cred in conceptele enumerate mai sus dar nu stiti metode eficiente pentru a avea o relatie echilibrata cu copilul vostru, eu cred ca merita sa incercati acest curs.
Este o magazie de unelte foarte ergonomica, foarte bine utilata, gasesti de toate in ea si la indemana. Pe masura ce inaintezi in interiorul magaziei, gasesti unelte fantastice si instructiuni care iti permit cooperarea si in cazul unor probleme ce pareau fara solutie. Pentru fiecare problema cu care te confrunti exista un instrument/metoda care te ajuta sa identifici cauza problemei si sa o rezolvi prin mijloace adresate acelei cauze si nu simptomelor acesteia. Desi conceptul de baza despre cresterea si educarea copiilor rastoarna fundamentele educatiei actuale bazate in special pe recompensa si pedeapsa, aparand la o prima vedere oarecum filozofic, materialul este bine structurat, foarte practic si ii permite sa incepi sa lucrezi in familie imediat.
Parintii au nevoie sa invete. Este cheia evolutiei noastre personale, eu asta cred.
Cresterea unui copil este o sansa pe care o avem, este o oportunitate pentru fiecare parinte, insa este si o provocare mult mai mare decat ne-am imagina. Cand mamei mele ii spun ca poate face lucrurile diferit de modul in care stie ea ca se fac ca sa obtina rezultate diferite, imi raspunde “Dar ce draga, doar nu o sa invat toata viata!”. Eu zic ca da, avem nevoie sa invatam toata viata si nu neaparat din carti ci din viata, din relatiile noastre, experientele noastre si din sufletul nostru. Cand nu mai inveti si evolutia se opreste si imediat ce te confrunti cu o situatie-limita constati ca n-ai resurse interioare, ca nu stii ce sa faci.. deci trebuie sa inveti.. dar obligat si fara placere.
Din pacate am vazut prea multe familii in care intreaga responsabilitate pentru invatare ii revine copilului, el fiind cel care trebuie sa creasca si sa se ridice la nivelul adultilor fara insa a avea voie sa greseasca prea mult sau prea des, fara a avea nevoie sa fie indrumat prea mult pentru ca lucrurile pe lumea asta sunt de fapt simple pana la urma si doar d-aia se duce la scoala iar rolul parintelui este de a-i asigura cele necesare traiului. Daca nu isi insuseste repede diverse abilitati necesare in societate inseamna ca nu este un copil foarte dotat, nu? Sau poate e doar rau si indaratnic? Oare de ce sunt atatea familii care au probleme cu proprii copii? De ce sunt oare atat de multi adulti nefericiti? Un indiciu important intr-o relatie problematica cu copilul este frecventa cu care revin aspecte nedorite, neconstructive pentru toata familia. Dupa foarte multi ani de lecturi diverse pe tema cunoasterii umane, am inceput sa vad ca libertatea personala este foarte importanta si ca premisele unei vieti echilibrate apar doar in momentul in care un om poate sta pe picioarele lui cu adevarat, adica fericirea si bunastarea lui nu depind de cei din jur ci el detine puterea de a-si ajusta starea de bine chiar si daca trece prin schimbari majore ale vietii lui. Acest curs m-a invatat ca Stima de Sine a copilului meu trebuie sa aiba o fundatie foarte solida care sa il ajute sa fie din ce in ce mai independent pe masura ce creste fara a-l forta insa sa se confrunte cu situatii pentru care nu este pregatit.
Din pacate am vazut prea multe familii in care intreaga responsabilitate pentru invatare ii revine copilului, el fiind cel care trebuie sa creasca si sa se ridice la nivelul adultilor fara insa a avea voie sa greseasca prea mult sau prea des, fara a avea nevoie sa fie indrumat prea mult pentru ca lucrurile pe lumea asta sunt de fapt simple pana la urma si doar d-aia se duce la scoala iar rolul parintelui este de a-i asigura cele necesare traiului. Daca nu isi insuseste repede diverse abilitati necesare in societate inseamna ca nu este un copil foarte dotat, nu? Sau poate e doar rau si indaratnic? Oare de ce sunt atatea familii care au probleme cu proprii copii? De ce sunt oare atat de multi adulti nefericiti? Un indiciu important intr-o relatie problematica cu copilul este frecventa cu care revin aspecte nedorite, neconstructive pentru toata familia. Dupa foarte multi ani de lecturi diverse pe tema cunoasterii umane, am inceput sa vad ca libertatea personala este foarte importanta si ca premisele unei vieti echilibrate apar doar in momentul in care un om poate sta pe picioarele lui cu adevarat, adica fericirea si bunastarea lui nu depind de cei din jur ci el detine puterea de a-si ajusta starea de bine chiar si daca trece prin schimbari majore ale vietii lui. Acest curs m-a invatat ca Stima de Sine a copilului meu trebuie sa aiba o fundatie foarte solida care sa il ajute sa fie din ce in ce mai independent pe masura ce creste fara a-l forta insa sa se confrunte cu situatii pentru care nu este pregatit.
Roxana, mama lui Luca
PS. Multumesc frumos ca ati avut rabdarea sa imi cititi gandurile asternute pe acest blog si va incurajez cu tot sufletul, sa va faceti timp pentru o asemenea experienta! Am inteles ca urmatorul Atelier de Parinti va fi pe 9-10 Decembrie 2011. Mai multe detalii gasiti aici:
Multumeasc, Roxana, pentru gandurile tale! Pentru ca Roxana ESTE un parinte altfel,tin in mod special sa-i multumesc pentru sprijinul ei:in cuvinte,in spirit,in fapt, in fizic...MULTUMESC inca o data! Poate reusim, incet-incet, sa creem ceea ce este menirea si visul meu:o masa critica de oameni care sa produca schimbarea. Sa reusim sa ne crestem copiii in asa fel incat, in viitor, sa aiba si ei (mai multe) sanse sa intalneasca in viata lor oameni pe care sa vrea "sa-i ia acasa" :):):)
RăspundețiȘtergere