"Iar o femeie care purta un prunc in brate, spuse: Vorbeste-ne despre copii". Si el glasui:
"Copiii vostri nu sunt copiii vostri. Ei sunt fii si Ei sunt fiii si fiicele dorului vietii de ea insasi indragostita. Ei vin prin voi, dar nu din voi, si, desi sunt cu voi, ei nu sunt ai vostri. Puteti sa le dati dragostea, nu insa si gândurile voastre, fiindca ei au gândurile lor.
Le puteti gazdui trupul, dar nu si sufletul, fiindca sufletele lor locuiesc in casa zilei de mâine, pe care voi n-o puteti vizita nici macar in vis.
Puteti nazui sa fiti ca ei, dar nu cautati sa-i faceti asemenea voua pentru ca viata nu merge inapoi, nici zaboveste in ziua de ieri. Voi sunteti arcul din care copii vostri, ca niste sageti vii, sunt azvârliti.
Pe drumul nesfârsirii Arcasul vede tinta si cu puterea lui va incordeaza, astfel ca sagetile-I sa poata zbura iute si departe. Si puterea voastra prin mâna Arcasului, sa va aduca bucurie, caci, precum El iubeste sageata calatoare, tot la fel iubeste si arcul cel statornic.”
Khalil Gibran - Profetul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu